Cândva făcusem un pact cu mine: să uit supărările înainte de clipa cuminte a mersului la somn. Nu ştiu pentru alţii cum e, dar pentru mine acest prăpădit de “noapte bună” e aproape sacru. Pentru părinţii de “modă veche”, care nu se dau în vânt să-şi sărute pruncii, un “noapte bună” şoptit cu voce somnoroasă, […]
Citisem zilele trecute undeva despre regula celor 30 de minute. Să faci ceva plăcut, în fiecare zi, făcând abstracţie de scuza falsă “nu am timp”. Oricine are 30 de minute! Depinde doar cu ce alegem să-l umplem: cu poze haioase răsfoite robotizat pe Facebook sau cu activităţi care să ne producă o stare de satisfacţie […]
Margo, după ce-a pus pe faţă jumătate de pudrieră, iarăşi plânge. Se vede un bulgăre de zăpadă, care a pornit de la început din direcţia nepotrivită, într-o zi nepotrivită fără nea. Nu a putut să crească. Nu a avut din ce. Îşi leagă şireturile şi iese din casă, înfricoşată. Urmează să păşească pe o scenă […]
Nu neg, sunt mulţi optimişti în ţara mea. Sunt mulţi care mai cred încă că ceva se va întâmpla şi lucrurile vor merge înspre bine – poate o minune! Sunt alţii care au curaj şi încearcă să mişte “ţara din loc” prin exemplul propriu, prin lucruri mărunte, dar frumoase. Mai sunt şi pesimişti – cei […]
Mă întreb de ce scriu? De ce mă învăluie un val de căldură când mă gândesc la pagina albă, croşetată cu floricele albastre? De ce mă simt fericită când gândurile mă ascultă şi nasc emoţii proaspete direct în spaţiul imaculat al paginii virtuale? De ce sunt mai completă şi mai senină când scriu? Ca de […]
Azi mi s-a reproşat cu teamă şi eliberare că sunt perfecţionistă. Ochii fetei se ascuneau vinovaţi după această declaraţie, de parcă comisese o infracţiune. Toţi mă priveau întrebători, în sinea lor sperând să tac. Să tac şi să continuăm nestructurat înşirarea de idei. În sinea mea, am salutat politicos şi acest Eu, reflectat social (printre […]
Era o după-amiază rece de noiembrie. Frunzele de vie demult se chirciseră, împovărate de o brumă fantasmatică. O vedeai peste tot – pulbere albă, uşoară şi atât de fină, încât se scurgea parcă în lacrimi la o simplă atingere a soarelui.