Era o după-amiază rece de noiembrie. Frunzele de vie demult se chirciseră, împovărate de o brumă fantasmatică. O vedeai peste tot – pulbere albă, uşoară şi atât de fină, încât se scurgea parcă în lacrimi la o simplă atingere a soarelui.
Era o după-amiază rece de noiembrie. Frunzele de vie demult se chirciseră, împovărate de o brumă fantasmatică. O vedeai peste tot – pulbere albă, uşoară şi atât de fină, încât se scurgea parcă în lacrimi la o simplă atingere a soarelui.