Ce ne aşteaptă acasă?

Nu neg, sunt mulţi optimişti în ţara mea. Sunt mulţi care mai cred încă că ceva se va întâmpla şi lucrurile vor merge înspre bine – poate o minune! Sunt alţii care au curaj şi încearcă să mişte “ţara din loc” prin exemplul propriu, prin lucruri mărunte, dar frumoase.

Mai sunt şi pesimişti – cei mai mulţi. Care se adună în centrul satului sau al ţării să se plângă. Se plâng în fiecare zi că şoseaua e ticsită cu gropi, că nu au bani, că în ţară se fură, că a fost secetă, că au căzut prea multe ploi, că viitorul e gri, că cerul e gri… Gri, gri, gri, griiiiiii!

Şi mai sunt dintre aceia care pleacă şi în care se aruncă cu pietre. Aşa, o piatră din invidie, alta cu dispreţ, alta de “învăţătură de minte”, alta de plictiseală şi încă una, pentru că e la modă să arunci cu pietre în “ăştia”!

Până aici, avem trei categorii de cetăţeni: “sisificii” (de la Sisif, cel condamnat de Zeus să urce în zadar o piatră pe un deal, aceasta căzând mereu la vale), “plângăreţii” şi “trădătorii de ţară”. Cam sumbru, nu?  Cenuşiu, acesta e cuvântul potrivit.

Ah, da… şi mai este o categorie, ca de obicei, cea a indecişilor. Probabil, până mai ieri, făceam parte din aceasta. Până când, într-o zi, am revenit pe-o ulicioară plină de noroi. M-am bucurat totuşi: “aici e ţara mea!” Iar într-o sâmbătă, împreună cu mama şi cu tata, am sădit nişte pomi peste drum unde cândva creştea o fâşie de meri rotaţi, acum rămasă în paragină. Eram bucuroşi de munca în comun  ca pe vremuri şi de truda aceasta cu folos. A doua zi am luat o găleată cu apă să ud pomii… Nici urmă de puieţi. În mijlocul moviliţelor de ţărână rămăseseră doar nişte beţe schingiuite. Nu era prima dată şi totuşi, m-a lovit disperarea. Pe un sol atât de fertil şi nu poate creşte nici măcar un pom?

Acum sunt în categoria “trădătorilor”, stau la stâlp şi primesc fără să mă mai doară pietrele. Mă mai întreb câteodată, când mă doare lovitura un pic mai mult ca de obicei: cine dintre noi a riscat mai mult şi cine suferă mai mult? Ei, care au căldura şi confortul de a fi “la ei acasă”, ei, care se pot ascunde sub standarde mici, sub preţuri mici, sub scuza lipsei de cultură sau a invaziei altor naţiuni peste “liniştea”  vetrei strămoşeşti? Cine a riscat mai mult? Cei ce rămân sau cei ce pleacă?

Cei care consideră că mierea şi laptele curg pe alte tărâmuri, sper că au aflat deja că se înşeală.  “Dincolo” e ca în larg, nu ştii exact unde te duce furtuna. Nu ai de ce să te agăţi. Nu ai pământ şi nici rădăcini! Aceasta poate doare cel mai mult – că încerci să te agăţi cu toată simţirea de ceea ce tocmai te loveşte (înainte să fi făcut cel puţin alegerea).  Te doare, căci ceea ce eşti, te face de fapt mai vulnerabil.

dust_in_the_wind_by_trockn-d51n01z

Şi de aici încolo, începe un perpetuu duş rece, ca de munte. Ce înseamnă de fapt “ţara”? Un grup eterogen, care dacă se întâmplă să fie uniţi, se contaminează de toate viciile posibile: lene, beţie, invidie, ură şi văicăreală sau mai rău: de “naţionalism”. iar dacă sunt fărâmiţaţi, se distrug reciproc, cu o măiestrie de generali de război.

În capul tău, lumea se reduce din nou la acel grup primar – la familie şi la câţiva prieteni, pe care vântul furios de la graniţe nu i-a lovit şi care  te cred, te critică, dar te iubesc.

Tu, cel dintre “triburi”, mai primitive sau mai tehnologizate, cu sapă şi sabie sau cu iPhone, îţi doreşti atunci să existe o singură naţiune pe toată Planeta şi realizezi un adevăr amar – cu cât mai multe naţiuni şi triburi, cu atât mai închise uşile şi mai lungi duşmăniile sângeroase pentru un petic de pământ.

Vrei să realizeze şi ceilalţi că iubeşti acum mai mult decât un singur petic de pământ. Iubeşti fiecare bucată de pământ care te găzduieşte şi în care ţi-e cald şi lumină în suflet.

Cine a riscat mai mult? Cine suferă mai mult? – Sunt cele mai toxice întrebări posibile.

Cine sunt eu acum? Ce văd? Ce pot face? Sunt mai bun? – Eu aşa aş începe…

Sursă foto: trockn.deviantart.com

2 thoughts on “Ce ne aşteaptă acasă?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *