Ca să scriu, trebuie să închid ochii. Scriu ce simt când văd cu ochii minții. Numai atunci am destule cuvinte. Îmi arcuiesc mâinile în jurul corpului ca în placenta mamei. Așa dorm. Trăiesc atâtea în lumea aia în care am ochii închiși, încât uneori deschid pleoapele doar pentru a mă convinge că realitatea e alta. […]
Între lumi
devin tot mai elastică. în fiecare zi, trag de mine să mut cât mai multe dincolo. iată genele, se lungesc spre geam, la iepurașii de soare, iată mâinile, se-ntind spre balcon, după cana de ceai aburind, iată pașii, își uită urmele pe nisipul rece. trag, întind, mă lungesc… trag tare de mine s-ajung spre acele […]
stories about shoes and pain
– blisters – walking on those streets beautifully lightened, I forgot I have feet, my tamed shoes were following the cadence of your voice – soft but sharp and vertiginous. at home, freeing my captive heavy feet, the cold floor makes my reality spinning unbearably: this purple bouquet scatters on the ground… this […]
Mure
Mă gândeam că în acea zi le-am făcut pe toate greșit. Am refuzat să mănânc, să iert, să ofer și să primesc afecțiune. Îmi aminteam cum dulceața de mure de la micul dejun, unsă pe felia de pâine, se prelingea încet pe farfuria albă. Clipele își vedeau de treabă, fără mine, iar eu rămăsesem în […]
uncategorized feeling
Te alungești atât, încât mintea-ți stă pe un colț de lună. Abia ajungi cu o mână la urechea fără cercel. Nu simți nimic, nici măcar picătura de sânge Gândurile te flutură împrăștiate pe stele unul, două, cinci, zece… Nu ești nici aici, nici acolo. Ești ca într-un scrânciob – Și acolo, și aici. Cerceii se […]
aproape liniște
și aveam de ales, între a curața legumele pentru ciorbă și cartea aia pătrată, cu un fel de geam deformat și turcoaz pe copertă. nu pot să curăț legume pentru ciorbă când creierul meu este îngenuncheat de un tom de raționalitate cu copertă cartonată. nicio ființă umană, dacă nu este cumva o copie după mine, […]
Scorbura din inimă
Un hotel cu nume de paradis. Niște mâini reci, înrourate de emoție, mișcă spre un hol slab luminat doi oameni tăcuți, parcă îndrăgostiți, parcă plouați. Odaia, care se deschide, pare îngustă și amenințătoare la prima vedere. Prea puține obiecte în cameră ca să le distragă atenția. Sunt stingheriți. Poate ar vrea să scape, dar sentimentele […]