aproape liniște

și aveam de ales, între a curața legumele pentru ciorbă și cartea aia pătrată, cu un fel de geam deformat și turcoaz pe copertă. nu pot să curăț legume pentru ciorbă când creierul meu este îngenuncheat de un tom de raționalitate cu copertă cartonată. nicio ființă umană, dacă nu este cumva o copie după mine, […]

Continue reading

La cafea cu tine însuţi

“Tomorrow doesn’t exist. This moment Alone is mine, and I am only who Exists in this instant, which might be the last Of the self I pretend to be.” (F. Pessoa) Un geam întredeschis, o aromă imperceptibilă de tei, încă prezentă în amintirile mele olfactive de aseară. Lumea s-a oprit pentru 10 minute. Este poate […]

Continue reading

Am găsit-o!

Cu vreo 2 ani în urmă, m-a inspirat. “Ideea “naţiunii celor doi” părea o invitaţie de a sfredeli mai adânc cu ochii sufletului lumea, mai ales cea interioară. Cam aşa am perceput-o, fără a intra în adâncimile ei. M-a inspirat atât de mult, încât am decis să trăiesc o dragoste care să copieze o alta. Am […]

Continue reading

Am o slăbiciune

Am o slăbiciune (cu siguranţă, am mai multe, însă una s-a decis astăzi să reapară în lumină). Era un francez. Păr vâlvoi, fular neglijent răsucit în jurul gâtului, toujours gentilhomme. Însă nu bunele lui maniere mi-au atras atenţia. M-a întrebat ceva. Miroasea puternic a tutun. I-am răspuns în grabă, încercând să-l evit. “Pas de places? […]

Continue reading

Se caută rutine, recompensă considerabilă!

“For most of us, our routines are imposed from the outside. They come from our employer or our family circumstances. They are the structure we rail against, the cage we dream of escaping. But is escape really so simple as just waking up each morning with no plans? Isn’t that just as terrifying? Or is […]

Continue reading

Matthew

E prima dată când văd un om atât de aproape. Îi văd până şi porii prin care îi respiră pielea. Îmi pătrund în minte, prin pupile… Marele ecran devine o casă cu uşile întredeschise şi cu multe plante de cameră. Ochii lui, clari, albaştri, îl apropie şi mai mult de mine. Şi orice ar urma, unghiile […]

Continue reading

Seara cactuşilor pufoşi

Seri când nervii se dau la teasc. Când abia aşteaptă să plece. Când aproape că vrea să se răzbune şi se apucă să fierbă o găină bătrână numai ca să se afle în treabă. Miros insuportabil de carne fiartă în toiul nopţii. Priviri paralele, dar totuşi, iscoditoare. Un fel de patinaj artistic printre încercările lui […]

Continue reading