“Noi toţi suntem în această lume în străinătate…”

Privesc în sus. Ploaia sfredeleşte o gaură în ochiul de sticlă din tavan. De emoţii, nici nu îndrăznesc să clipesc. Mă cuprinde o amorţire inexplicabilă ca în faţa unui miracol. Picurii rotunzi, enormi se îndreaptă cu furie spre sticlă. Îmi imaginez durerea pleoapelor lovite, inundate. Însă sticla ripostează şi stropii se sparg în şiroaie subţiri […]

Continue reading

Ploi în aprilie (III)

Primăvară. Afară e una dintre dimineţile în care oamenii înjură mult. Dacă ar putea şi-ar lăsa pieile ca şerpii în plină stradă. S-ar ridica cu piei noi în văzduh, fără să se mai atingă cu umbrelele, fără să se mai stropească cu noroi. E o ceaţă amestecată cu o ploaie ciobănească rece, o ploaie lipicioasă […]

Continue reading

Ploi în aprilie (II)

– După furtună – Toată lumea putea prezice că furtuna e aproape… Se simţea în entuziasmul ei nebunesc, în rîsul ei vădit dirijat de raţiune…  Şi toate schimbările din ultimele săptămâni… Ela îşi schimbase coafura (incredibil cum pot cîteva mişcări cu foarfecele în podoaba capilară, să producă apariţia ca prin magie a unui zîmbet mulţumit […]

Continue reading

Un vis repetitiv

Deschid ochii obosiţi şi încurcaţi încă într-un firicel de somn nedormit. – Ah, urăsc soarele care uită să bată în geam înainte de a da buzna în creierii mei! Urăsc camera aceasta cu ferestre enorme şi cu draperii argintii, care amplifică puterea de pătrundere a razelor solare în odaie! Mă urăsc pe mine pt că… […]

Continue reading