Ca să scriu, trebuie să închid ochii. Scriu ce simt când văd cu ochii minții. Numai atunci am destule cuvinte. Îmi arcuiesc mâinile în jurul corpului ca în placenta mamei. Așa dorm. Trăiesc atâtea în lumea aia în care am ochii închiși, încât uneori deschid pleoapele doar pentru a mă convinge că realitatea e alta. […]
Mă gândeam că în acea zi le-am făcut pe toate greșit. Am refuzat să mănânc, să iert, să ofer și să primesc afecțiune. Îmi aminteam cum dulceața de mure de la micul dejun, unsă pe felia de pâine, se prelingea încet pe farfuria albă. Clipele își vedeau de treabă, fără mine, iar eu rămăsesem în […]
Dintotdeauna, mi s-au părut foarte vii, acele lungi și uneori, chinuitoare momente de așteptare. Suspendat între două momente distincte, devii fără să vrei observatorul propriei curgeri. Până a fi pus în situația de așteptare, mintea ta fugea terorizată de banalele ”trebuie să fac”, fixate pragmatic pe intervale orare, tremurau pentru o fracțiune de secundă frământările […]
“Tomorrow doesn’t exist. This moment Alone is mine, and I am only who Exists in this instant, which might be the last Of the self I pretend to be.” (F. Pessoa) Un geam întredeschis, o aromă imperceptibilă de tei, încă prezentă în amintirile mele olfactive de aseară. Lumea s-a oprit pentru 10 minute. Este poate […]
Ultima zi de luni din acest an. O zi care are sărbătoarea în clipe, care trece fără să ne chinuie, care nu este ultima şi totuşi ştie că nu mai poate opri firele de nisip din clepsidră. Zi care salvează pe cineva de tristeţea abruptă a ultimei file dintr-un calendar. Ne dă răgazul unor linii […]
Citisem cândva o istorioară despre o fiică nedumerită şi nemulţumită în legătură cu ţinuta, întotdeauna austeră, a mamei sale. Fără machiaj, fără îndelungi căutări prin magazinele de îmbrăcăminte, mama părea fiicei – negijentă şi indiferentă faţă de propria imagine. Şi observând aceasta, într-o clipă de sinceritate duioasă, mama îi mărturisi fetei că niciodată nu a irosit […]
Mă întreb de ce scriu? De ce mă învăluie un val de căldură când mă gândesc la pagina albă, croşetată cu floricele albastre? De ce mă simt fericită când gândurile mă ascultă şi nasc emoţii proaspete direct în spaţiul imaculat al paginii virtuale? De ce sunt mai completă şi mai senină când scriu? Ca de […]