Mure

Mă gândeam că în acea zi le-am făcut pe toate greșit. Am refuzat să mănânc, să iert, să ofer și să primesc afecțiune. Îmi aminteam cum dulceața de mure de la micul dejun, unsă pe felia de pâine, se prelingea încet pe farfuria albă. Clipele își vedeau de treabă, fără mine, iar eu rămăsesem în […]

Continue reading

Câte vieți se întâlnesc într-o clipă de așteptare?

Dintotdeauna, mi s-au părut foarte vii, acele lungi și uneori, chinuitoare momente de așteptare. Suspendat între două momente distincte, devii fără să vrei observatorul propriei curgeri. Până a fi pus în situația de așteptare, mintea ta fugea terorizată de banalele ”trebuie să fac”, fixate pragmatic pe intervale orare, tremurau pentru o fracțiune de secundă frământările […]

Continue reading

La cafea cu tine însuţi

“Tomorrow doesn’t exist. This moment Alone is mine, and I am only who Exists in this instant, which might be the last Of the self I pretend to be.” (F. Pessoa) Un geam întredeschis, o aromă imperceptibilă de tei, încă prezentă în amintirile mele olfactive de aseară. Lumea s-a oprit pentru 10 minute. Este poate […]

Continue reading

Un an nu se sfârşeşte niciodată …

Ultima zi de luni din acest an. O zi care are sărbătoarea în clipe, care trece fără să ne chinuie, care nu este ultima şi totuşi ştie că nu mai poate opri firele de nisip din clepsidră. Zi care salvează pe cineva de tristeţea abruptă a ultimei file dintr-un calendar. Ne dă răgazul unor linii […]

Continue reading

Oare sunt frumoasă?

Citisem cândva o istorioară despre o fiică nedumerită şi nemulţumită în legătură cu ţinuta, întotdeauna austeră, a mamei sale. Fără machiaj, fără îndelungi căutări prin magazinele de îmbrăcăminte, mama părea fiicei – negijentă şi indiferentă faţă de propria imagine. Şi observând aceasta, într-o clipă de sinceritate duioasă, mama îi mărturisi fetei că niciodată nu a irosit […]

Continue reading

Intimitate cu sine

Mă întreb de ce scriu? De ce mă învăluie un val de căldură când mă gândesc la pagina albă, croşetată cu floricele albastre? De ce mă simt fericită când gândurile mă ascultă şi nasc emoţii proaspete direct în spaţiul imaculat al paginii virtuale? De ce sunt mai completă şi mai senină când scriu? Ca de […]

Continue reading

Salba de oameni

Azi mi s-a reproşat cu teamă şi eliberare că sunt perfecţionistă. Ochii fetei se ascuneau vinovaţi după această declaraţie, de parcă comisese o infracţiune. Toţi mă priveau întrebători, în sinea lor sperând să tac. Să tac şi să continuăm nestructurat înşirarea de idei. În sinea mea, am salutat politicos şi acest Eu, reflectat social (printre […]

Continue reading