Scriu în mine *file din jurnal*

Ca să scriu, trebuie să închid ochii. Scriu ce simt când văd cu ochii minții. Numai atunci am destule cuvinte. Îmi arcuiesc mâinile în jurul corpului ca în placenta mamei. Așa dorm. Trăiesc atâtea în lumea aia în care am ochii închiși, încât uneori deschid pleoapele doar pentru a mă convinge că realitatea e alta. […]

Continue reading

“Noi toţi suntem în această lume în străinătate…”

Privesc în sus. Ploaia sfredeleşte o gaură în ochiul de sticlă din tavan. De emoţii, nici nu îndrăznesc să clipesc. Mă cuprinde o amorţire inexplicabilă ca în faţa unui miracol. Picurii rotunzi, enormi se îndreaptă cu furie spre sticlă. Îmi imaginez durerea pleoapelor lovite, inundate. Însă sticla ripostează şi stropii se sparg în şiroaie subţiri […]

Continue reading

Salba de oameni

Azi mi s-a reproşat cu teamă şi eliberare că sunt perfecţionistă. Ochii fetei se ascuneau vinovaţi după această declaraţie, de parcă comisese o infracţiune. Toţi mă priveau întrebători, în sinea lor sperând să tac. Să tac şi să continuăm nestructurat înşirarea de idei. În sinea mea, am salutat politicos şi acest Eu, reflectat social (printre […]

Continue reading