Ultima zi de luni din acest an. O zi care are sărbătoarea în clipe, care trece fără să ne chinuie, care nu este ultima şi totuşi ştie că nu mai poate opri firele de nisip din clepsidră. Zi care salvează pe cineva de tristeţea abruptă a ultimei file dintr-un calendar. Ne dă răgazul unor linii […]
Îmi este frig. Şi în frig îmi place să mă gândesc la oamenii buni. Îmi încălzeşte sufletul amorţit. Brrrr! Zgârâi cu degetul un zâmbet pe zăpada scorţoasă. Încerc să închid ochii şi să văd înăuntru cine a rămas dincolo de întunericul trecerii timpului şi al uitării. Feţe, surâsuri şi îmbrăţisări – toate ţes o podoabă autentică […]
Ce sont mes amis qui m’ont fait aimer la vie. Ils me rendent meilleur à mesure que je les trouve meilleurs eux-mêmes. (Jacques Chardonne) Sunt oare firele virtuale suficient de puternice, încât să ţină o prietenie ani în şir? Şi nu orice fel de prietenie, ci una care însumează doar două îmbrăţişări pe viu (una […]
E prima dată când văd un om atât de aproape. Îi văd până şi porii prin care îi respiră pielea. Îmi pătrund în minte, prin pupile… Marele ecran devine o casă cu uşile întredeschise şi cu multe plante de cameră. Ochii lui, clari, albaştri, îl apropie şi mai mult de mine. Şi orice ar urma, unghiile […]
Cred că cel mai frumos dar, pe care îl pot primi într-o zi, este să am şansa să fiu recunoscătoare cuiva. Prin recunoştinţă, admit că acea persoană a avut un rol deosebit în acea zi, iar faptul că există oameni cu aura doldora de lumină pe cărăruşa mea, mă umple de soare, de licurici. Şi […]
Seri când nervii se dau la teasc. Când abia aşteaptă să plece. Când aproape că vrea să se răzbune şi se apucă să fierbă o găină bătrână numai ca să se afle în treabă. Miros insuportabil de carne fiartă în toiul nopţii. Priviri paralele, dar totuşi, iscoditoare. Un fel de patinaj artistic printre încercările lui […]
Citisem cândva o istorioară despre o fiică nedumerită şi nemulţumită în legătură cu ţinuta, întotdeauna austeră, a mamei sale. Fără machiaj, fără îndelungi căutări prin magazinele de îmbrăcăminte, mama părea fiicei – negijentă şi indiferentă faţă de propria imagine. Şi observând aceasta, într-o clipă de sinceritate duioasă, mama îi mărturisi fetei că niciodată nu a irosit […]