am văzut în filme și pe scene: când cineva moare,
kirigami
pe dibuite
îmi las rochia să se scurgă spre glezne până devin o fantomă cu pași grei. ”cum să ies din casă așa?”
un atac de panică
îmi spuneai că ceva se întâmplă cu tine, că nu poți respira. pașii tăi dezorientați – de la geam la cada de baie, se împiedicau de absența mea. știam că peste zece minute vei fi bine, îmi strângeam genunchii la piept și așteptam. tu suflai în continuare istovit… mi se părea că punga te înghite, […]
Câte vieți se întâlnesc într-o clipă de așteptare?
Dintotdeauna, mi s-au părut foarte vii, acele lungi și uneori, chinuitoare momente de așteptare. Suspendat între două momente distincte, devii fără să vrei observatorul propriei curgeri. Până a fi pus în situația de așteptare, mintea ta fugea terorizată de banalele ”trebuie să fac”, fixate pragmatic pe intervale orare, tremurau pentru o fracțiune de secundă frământările […]
Stare
Mi-am adus turma de zile într-un punct mort. În acel punct când apa din chiuvetă aproape dă pe alături și tu continui liniștit să speli vasele. Nu închizi robinetul. Ai putea crede că te bucuri de mizerabila apă călduță cu spumă de Fairy și că degetele tale pescuiesc resturile de mâncare cu multă plăcere. Câteodată, am […]
Mărul cu nas
Când am mâncat ultima bucățică din acel măr cu nas, am avut senzația plăcută c-am înghițit ceva din tine. Mi-am amintit perfect momentul când ai scos plasa cu mere, râzând: Uite, acesta are nas! Atunci nu-ți vorbeam. Am zâmbit în sine, iar buzele erau în continuare țuguiate a supărare. O săptămână am tot mâncat din […]
La cafea cu tine însuţi
“Tomorrow doesn’t exist. This moment Alone is mine, and I am only who Exists in this instant, which might be the last Of the self I pretend to be.” (F. Pessoa) Un geam întredeschis, o aromă imperceptibilă de tei, încă prezentă în amintirile mele olfactive de aseară. Lumea s-a oprit pentru 10 minute. Este poate […]