Câte vieți se întâlnesc într-o clipă de așteptare?

Dintotdeauna, mi s-au părut foarte vii, acele lungi și uneori, chinuitoare momente de așteptare. Suspendat între două momente distincte, devii fără să vrei observatorul propriei curgeri. Până a fi pus în situația de așteptare, mintea ta fugea terorizată de banalele ”trebuie să fac”, fixate pragmatic pe intervale orare, tremurau pentru o fracțiune de secundă frământările […]

Continue reading

Stare

dandelion

Mi-am adus turma de zile într-un punct mort. În acel punct când apa din chiuvetă aproape dă pe alături și tu continui liniștit să speli vasele. Nu închizi robinetul. Ai putea crede că te bucuri de mizerabila apă călduță cu spumă de Fairy și că degetele tale pescuiesc resturile de mâncare cu multă plăcere. Câteodată, am […]

Continue reading

Mărul cu nas

Când am mâncat ultima bucățică din acel măr cu nas, am avut senzația plăcută c-am înghițit ceva din tine. Mi-am amintit perfect momentul când ai scos plasa cu mere, râzând: Uite, acesta are nas! Atunci nu-ți vorbeam. Am zâmbit în sine, iar buzele erau în continuare țuguiate a supărare. O săptămână am tot mâncat din […]

Continue reading

La cafea cu tine însuţi

“Tomorrow doesn’t exist. This moment Alone is mine, and I am only who Exists in this instant, which might be the last Of the self I pretend to be.” (F. Pessoa) Un geam întredeschis, o aromă imperceptibilă de tei, încă prezentă în amintirile mele olfactive de aseară. Lumea s-a oprit pentru 10 minute. Este poate […]

Continue reading

“Noi toţi suntem în această lume în străinătate…”

Privesc în sus. Ploaia sfredeleşte o gaură în ochiul de sticlă din tavan. De emoţii, nici nu îndrăznesc să clipesc. Mă cuprinde o amorţire inexplicabilă ca în faţa unui miracol. Picurii rotunzi, enormi se îndreaptă cu furie spre sticlă. Îmi imaginez durerea pleoapelor lovite, inundate. Însă sticla ripostează şi stropii se sparg în şiroaie subţiri […]

Continue reading