un atac de panică

îmi spuneai că ceva se întâmplă cu tine, că nu poți respira.

pașii tăi dezorientați – de la geam la cada de baie,

se împiedicau de absența mea.

știam că peste zece minute vei fi bine,

îmi strângeam genunchii la piept și așteptam.

tu suflai în continuare istovit…

mi se părea că punga te înghite, că te dizolvi.

eram atât de plină de trecut –

n-aveam unde mișca un deget printre amintiri…

din instinct, am întredeschis buzele –

te-am sorbit, moleculă cu moleculă,

am început să respir pentru tine.

palma mea rece pe inima ta,

mâna ta transpirată pe fruntea mea…

auzeam respirația noastră. ai adormit…

pe marginea unui dezastru continuu,

suntem din nou împreună.

 

photo: Katie Crawford

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *