Azi mi s-a reproşat cu teamă şi eliberare că sunt perfecţionistă. Ochii fetei se ascuneau vinovaţi după această declaraţie, de parcă comisese o infracţiune. Toţi mă priveau întrebători, în sinea lor sperând să tac. Să tac şi să continuăm nestructurat înşirarea de idei. În sinea mea, am salutat politicos şi acest Eu, reflectat social (printre […]
Dorinţa de căutare a unui “ceva” nemaigăsit e cea mai crâncenă şi incurabilă boală omenească. Mereu mişcăm limita spre marginea prăpastiei. Mai departe… spre oraşul vecin, spre ţara de după orizont, spre licuriciul de peste Ocean, spre cer…spre Cosmos…dincolo, dincoloooo!…
Câteodată nu vine. Oricât întind palma spre soare, mă arde şi mă dor razele sale. Câteodată nu vine pentru că port ochelarii fumurii şi nu o văd eu. Sunt capricioasă, îmi plac umbrelele, îmi plac cei patru metri pătraţi ursuzi şi-mi plac picurii: de ploaie, de ceaţă… de gânduri triste.
Totul este imagine construită demult. Încă atunci când mama îţi dădea o acadea ca să încetezi odată cu plânsul demonstrativ, iar tu îţi ziceai că te iubeşte. O imagine pe care o menţinem cu orice preţ. Inocenţă, bunătate, atenţie… Însă demonii tresar în noi când le fluturăm batistuţa udă de lacrimi. Inocenţă demonică, există oare? […]
Şi nu-i vina mea că am aici ferestre de termopan! Nu mai aud ce zbiară disperat vîntul dezlănţuit de afară. Mă conectez rutinier la internet şi încep să ascult muzica unei iluzii bolnăvicioase. Totul se mişcă. Totul se transformă sub ochii mei. Ferestre de realitate ce apar, dispar, apar, dispar… Realităţi fără delimitări în timp […]
De fiecare dată când rătăcesc îndelung,regăsesc mereu între succese şi eşecuri aceeaşi fiinţă cu ochii umezi – EU! Afară plouă cu grindină, însă acea fiinţă îmi zâmbeşte ori plânge… plânge de la praf, de la ceapă, de la esenţe puternice… din cauza mea. Şi dacă ea plânge, se face linişte în casă…, iar picurii de […]
Un mare gol m-a ţinut departe de blog… Îmi era teamă să nu încrustez în litere temeri şi anxietăţi primejdioase. Şi-apoi, de ce să vă târăsc şi pe voi în straiele existenţei haotice, pe care şi aşa o resimţiţi… haotică şi tulburătoare… Dar poate nu o verbalizaţi, oprind undeva în vid, disconfortul propriilor gânduri?!… Cum […]