Totul este imagine construită demult. Încă atunci când mama îţi dădea o acadea ca să încetezi odată cu plânsul demonstrativ, iar tu îţi ziceai că te iubeşte. O imagine pe care o menţinem cu orice preţ. Inocenţă, bunătate, atenţie… Însă demonii tresar în noi când le fluturăm batistuţa udă de lacrimi. Inocenţă demonică, există oare? […]

Continue reading →