De ce mă priveşti atât de copilăreşte? Te bucuri de hazard şi de mâna ta în palma mea? E un accident, nu-i aşa? O întâmplare. Ai vrut să ridici pumnul asupra sorţii şi… ai dat de mâna mea? Sau poate ai obosit şi ţi-ai lăsat privirea să alerge slobodă? Iar aceasta, în neştire, ce-ar fi […]
Întunericul îşi spală ochii în vălul imaculat al zăpezii. Ziua de astăzi l-a rănit într-un mod cu totul inocent… şi-acum, cu boţuri de ninsoare primăvăratică şi cuminte, îşi stăvileşte urâcioasa dâră de sânge. Nu departe, zgomote de saci aruncaţi tulbură liniştea nopţii. Gunoierii au un orar atât de fix în acest oraş, încât îmi amintesc […]
Privesc la ceas şi simt că întârzii la un eveniment mult prea important pentru fiinţa mea interioară. Poate de aceea, mă arunc fără să cruţ banii, în primul taxi din staţie. Pe drum, reactualizez în memorie fiecare clipă petrecută în acel amfiteatru – zâmbetele necunoscuţilor, aruncate din belşug, frustrare din cauza imperfecţiunii tentativei mele de […]
Lui E-D. S. Degetele-i îngheţate de absenţa elanului vital deschid sertarul. Lemnul mâinerului pare fierbinte, o îmbie, o alintă cu nefiinţa lui palidă, ademenind-o să împrăştie firele de zăpadă neconsumată. Adoră iarna. Are un motiv evident pentru a răspunde de ce o trec fiori, de ce-i este frig. Acuma nu ştie: să împrăştie mărgelele lunecoase […]
Când am cunoscut-o, nu venise încă iarna… Nu o văzusem încă dansând pe firul sensibil al gândurilor. Însă era atît de vioaie, mereu grăbită şi mereu cu zâmbet larg! Am zis în sinea mea că seamănă cu o furnică, care adună cu grijă şi hărnicie orice fărâmă de ştiinţă/cunoştinţă. Apoi a nins… Ea zâmbea şi […]
De zeci de ori am fost aruncată în singurătăţi confortabile, creatoare, revelatoare. Mă simţeam bine în acele momente, visam şi cream lumi, după nuanţele unui curcubeu personal. Eram egoistă, fără să fiu judecată. Puteam să fiu masochistă şi nu ar fi avut cine să mă salveze de mine însămi. Apoi ieşeam printre oameni. Se distingeau […]
Uneori, exact ca astăzi, mă simt o caracatiţă, care vrea să îşi agaţe tentaculele de sufletul tuturor celor la care ţine sau a ţinut. Mă simt egoistă. Posesivă? Fierbe azi o parte malefică în mine. Necunoscută încă. Nu pot să mă bucur că oamenii care nu-mi mai aparţin sufleteşte, mă uită în cămara sufletului lor […]