Margo, după ce-a pus pe faţă jumătate de pudrieră, iarăşi plânge. Se vede un bulgăre de zăpadă, care a pornit de la început din direcţia nepotrivită, într-o zi nepotrivită fără nea. Nu a putut să crească. Nu a avut din ce. Îşi leagă şireturile şi iese din casă, înfricoşată. Urmează să păşească pe o scenă […]
Pe tine te ador, tristeţile tale nu-mi plac!
