Veni peste mine un val de tulburi ape ca să înţeleg că în existenţa-mi această – sunt singură. Absolut singură! În zadar, adun cuvinte să tot spun LOR ce simt… Ei nu vor să pătrundă în lumea mea, într-atît încît să se piardă pînă la înţelegere. Prea mare riscul şi la ce bun?!!
De azi voi scrie în fiecare zi aici… voi scrie despre un crîmpei senin din ziua irepetabilă sau despre sforile tristeţii ce atîrnă de sufletu-mi în picuri. Voi scrie măcar 3 cuvinte. E totuşi blogul meu! Am descoperit cu uimire mult prea tîrziu că pînă la urmă scriam pentru voi… Voiam să fiu anonimă, dar să vă simt stînd pe acelaşi cuvînt cu mine… Literă-n literă.
De azi, doar scriu… Scriu pentru că vreau să arunc haosul din mine! Îmi rezerv timp pentru scris, precum găsesc timp pentru a respira. “A gîndi” va deveni “a scrie. Nu mai decorez incertitudini cu imagini… caut sens! Şi dacă din toată puzderia de nimicuri scrise, voi găsi o fărîmă de sens… voi zîmbi şi voi continua să scriu.
Ce pot sa-ti spun? Decat ca iti urez inspiratie si mult chef! :)
Multumesc, draga deja-vu! :)