O rană

Părinţii o rană sîngerîndă-n trupul meu.

Cu cît mai mult mă vindec,

Ei se-mbolnăvesc de nefiinţă.

Dacă-mi curg din suflet  – picătură cu picătură,

Uşoară-s de ploi, râd şi uit.

Mă uit. Ajung pustie.

Şi-atunci, aleg să-mbătrânesc cu-o rană vie…

Atît de veche şi firească,

Încât ajung să cred că-i moştenire.

Sufăr smerit. Îmi iubesc rănile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *